Hristos a inviat!

Invierea Domnului Iisus sa aduca in sufletul tau Iubire si Bucurie! Nu uita ca destinul SAU a fost 'CRUCEA', scopul SAU a fost 'DRAGOSTEA' iar motivui LUI ai fost 'TU'! PASTE fericit!

Cerc de publicitate

Eu n-am meritat sa-mi raspunzi cu iubire..

Doamne , stim ca Tu ne-ai iubit , desi n-am meritat...Tu Ti-ai dat viata ca sa primim iertarea..
..Tu ai murit pentru ca m-ai iubit...vreau sa pot iubi asa cum Tu ne-ai iubit..vreau sa pot ierta asa cum Tu ne-ai iertat..vreau sa inteleg clar voia Ta..intr-o lume care-i tot mai rea...si doresc sa stau in palma Ta..

Let’s talk about yesterday

Un fel de a prelungi “aventura” din cea mai “efervescenta” zi :D

A fost Vineri , ziua mea preferata inca de cand eram la scoala..ce-mi placea asa mult era ca urma week-endul si aveam liber..si asa am plecat ieri de-acasa devreme ca sa ajung la examen..si am luat un accelerat din Ploiesti sud care trebuia sa ajunga la 12.50 in Bucuresti…partea buna e ca am cunoscut o fata cu care m-am imprietenit si am mers impreuna..partea mai surprising a fost ca la buftea s-a defectat trenul…si in loc sa se repare problema rapid..am asteptat vreo ora si ceva ca sa vina o locomtiva de la Chitila ca sa tracteze trenul pana in gara de Nord…bineinteles ca nu era caldura in tren si am mai stat cu usile deschise..de ce?..pentru ca oamenii se tot agitau..in special o femeie mai in varsta care tipa si se agita ca un titirez..(a nu mai specificam despre conductor care nici macar nu raspundea la intrebari “ce s-a intamplat?..cand plecam de-aici?..cum ajungem la bucuresti?”)..dar si cand a vorbit :D (mai bine tacea- in loc sa injure:-s)..asa..si in timp ce astptam…primesc un telefon de la un prieten…si ma intreaba “-Auzi,la cat ai examen?”..zic..”-La 16.De ce?”…”-Pai nu te grabi ca arata la stiri ca a luat foc Universitatea, la voi , la Litere, acolo.”..ma gandeam ca face misto de mine la inceput..dar apoi mi-a spus ca e serios ca sunt pompierii acolo ca a pornit de la subsol incendiul…-exact ce aveam nevoie dupa ce ca se defectase trenul.

Intr-un final am ajuns si la Universitate , de unde tocmai plecau pompierii …si inca arata ok cladirea…ar fi fost bine sa vina si profa la timp..ca oricum a fost un examen fulger si ne-a lasat decat “20 de minute”…apoi am mai avut un pic de treaba…si din fericire am prins trenul de 21 sa ma intorc..:d…si cu ajutorul Domnului am reusit sa ajung si acasa…desi era un ger de inghetasera geamurile troleului…:-s

LA MULTI ANI 2010!

Sa privim inapoi cu iertare, inainte cu speranta, in jos cu intelegere si in sus cu recunostinta! Credinta sa va deschida poarta spre un An Nou plin de bucurii si impliniri! La multi ani!:)

La multi ani,Hristos!

Hristos a coborât din ceruri, pentru ca noi să-i ieşim întru întâmpinare prin trăirea virtuţilor care duc la desăvârşire. Să avem, aşadar, mereu în inimile noastre fiorul sfânt, trăit de magii care au mers să se închine Mântuitorului, aducând daruri Celui ce S-a făcut om, pentru ca noi să ne sfintim prin credinţa şi faptele noastre.

Purtând în inimi şi în cugete bucuria acestei Sfinte Sărbători, vă doresc tuturor să o celebrati cu pace, sănătate şi alese bucurii, potrivit Nasterii Pruncului Sfant. Să rugăm împreună pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Domnul vieţii şi al păcii, să ne dăruiască toate cele ce ne sunt de folos, bucurându-ne de darul Sau intotdeauna!

Prin Întruparea sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit valoarea şi frumuseţile vieţii. Mântuitorul a venit în lume pentru a da un sens nou existenţei omeneşti.

Deschideti usa si lasati Bucuria si Implinirea sa va intre in casa! Deschideti inimile si lasati nasterea Pruncului Sfant sa va intre in suflet! Deschideti larg bratele si imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul curat sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi! Fie ca Iubirea, Intelepciunea, Increderea si Generozitatea sa va calauzeasca pasii in noul an! Craciun Fericit tuturor!

Iti multumim Iisus!LA MULTI ANI de ziua ta!

Scrisoare de la Moş Nicolae

Copilaşul meu drag,


Iată că am ajuns din nou în Ajun de Sf Nicolae, şi aşa cum te-am obişnuit de câţiva ani, în această seară, alături de obişnuitele cadouri, vreau să îţi dăruiesc în dar şi un mic cuvânt. Acest cuvânt nădăjduiesc să îţi fie o mângâiere pentru inima ta ce tînjeşte cu atâta dor după mângâierea care parcă nu mai vine de nicăieri.

Şi totuşi, suflet drag, nu e aşa. Uneori eşti atât de trist şi de nemângâiat tocmai pentru că priveşti dar nu vezi, auzi dar nu asculţi, guşti, dar nu mai simţi gustul a ceea ce ai gustat. Poate te întrebi cu durere şi deznădejde:„De ce am ajuns aşa?”. „De ce sunt atât de greu de mulţumit şi atât de puţin mulţumitor?”

Să îmi ierţi îndrăzneala de a-ţi răspunde la aceste întrebări, dar mă doare prea mult să văd cum te chinui, şi din durere şi dragoste aş vrea să îţi răspund. Cum bine ştii omul a luat fiinţă din Însăşi dragostea lui Dumnezeu, care din plinătatea iubirii Sale l-a zidit după Chipul şi Asemănarea Sa. Actul de creaţie al omului, a fost cea mai mare revărsare a dragostei Dumnezeieşti din întreaga creaţie. Şi e deci firesc ca, fiind creat din iubire, omul să tânjească mereu spre izvorul fiinţării sale, Iubirea. De aceea ai fost cu adevărat fericit doar când simţeai că iubeşti, sau că eşti iubit. E firesc să simţi asta. Nefiresc şi dureros e că te bucuri aşa de puţin de iubire tocmai pentru că uiţi ce înseamnă a iubi, sau pentru că mărgineşti Iubirea. Şi acum îţi voi vorbi despre iubire.

Există atâtea forme de a iubi, câte suflete sunt pe lumea asta. Tu suflete eşti unic, şi iubeşti şi te dăruieşti în felul tău unic. Şi esti iubit într-un mod unic de Tatăl tău, Dumnezeu. Dar cât de rău înţelegi tu iubirea, şi cîtă suferinţă îţi provoacă această proastă înţelegere. Mai întâi uiţi că ai pe Dumnezeu drept Tată, şi cît de mult te iubeşte El. Uiţi Că Dumnezeu oricît ai fi de căzut, oricât ai greşi, oricât de mult ai fi un fiu risipitor, El întotdeauna crede în tine, şi cu fiecare clipă a vieţii tale mai nădăjduieşte să îţi aduci aminte cât te iubeşte, pentru ca astfel să poată alerga cu dragoste întru întâmpinarea ta, precum odinioară a alergat tatăl în întâmpinarea fiului risipitor. Cum poţi uita, copilul meu, că dragostea şi mila lui Dumnezeu sunt infinite, cum poţi uita că El te vrea chiar şi când Tu nu-L mai vrei?Cum poţi uita că El te iubeşte la fel de mult şi în sfinţenie şi în păcat, dar mai ales cum poţi uita cât de Mângâietor poate El fi dacă Îl laşi să-ţi mângâie inima? Sunt sigur că ai gustat de atâtea ori în viaţa ta, la măsura la care ai putut primi, gingăsia, dar şi atotputernicia dragostei lui Dumnezeu.

Ţi-am vorbit despre această Iubire ce Domnul ţi-o poartă pentru că fără Ea, orice alt cuvânt despre Iubire e în zadar. Şi totuşi cate forme de a iubi exstă! Nu cred că există om care să nu tânjească după a iubi şi a fi iubit. De cele mai multe ori înţegem iubirea ca acel ceva între două suflete ce se îndrăgostesc unul de celălalt. Şi e foarte bună acestă iubire. Dar nu e totul. E drept, omul încă din Rai a fost gândit ca doi într-unul. Şi totuşi chiar dacă primim darul unei astfel de iubiri, ajungi să simţi că oricît l-ai iubi pe celălalt nu e de ajuns, că în inima ta mai e loc de mai mult, mai e asa de mult de dat, şi atata dor după ceilalţi. Şi atunci, oricât de smintitor, şi de nebunesc ţi s-ar părea îţi spun, Iubirea e mult mai presus decât idealul împachetat în fundinţă roşie şi comercializat în filme, şi cărţi siropoase, şi urcat ca etalon pe „scara valorică” a lumii în care trăim. Acest tip de iubire, în care te vezi doar unul pe altul, tu si el, sau ea, e doar o pervertire a adevăratei Iubiri.

Iubirea e mult mai mult, şi unică pentru fiecare. Două suflete ce se iubesc, nu se pot iubi cu adevărat decât în măsura în care, cu uimire, mulţumire, şi deşertare a egoismului din ei, înţeleg, că ceea ce trăiesc e Însăşi Dumnezeu prezent întru Ei, iar dragostea lor, e ca o prajitură, ce rodeşte în măsura în care reuşeşte a se da pe sine şi altora.

Cu toţii suntem chemaţi să iubim, dar poate nu tuturor ne e de folos acest fel de iubire. Dar ce greu e să înţelegem, că „iubirea asta îndrăgosteală” poate nu e ceea ce ne e nouă de folos acum. De multe ori când o avem nu o preţuim, sau cât o avem o pervertim în păcat. Sau poate Dumnezeu vrea să ne înveţe să iubim altfel, după construcţia inimii noastre, şi după ceea ce ne e nouă de folos. Cât de mult ştiu că te doare aceasta.

Oare crezi că Dumnezeu nu vede cum poate de multe ori vrei să iubeşti şi nu ai pe cine, sau mai trist iubeşti iar iubirea ţi-e atât de prost înţeleasă, sau mai dureros, respinsă, călcată în picioare. Sau alteori ai vrea să răspunzi iubirii ce o primeşti cu iubire, dar nu poţi, şi simţi că mori văzând câtă iubire ţi se dăruie, şi cât de infim poţi da înapoi. Si cum să nu mori atunci cu fiecare zi, cum să nu deznădăjduieşti?

Într-o astfel de stare eu nu pot decât să te rog ca atunci când simţi că nu mai poţi, că nu mai stii, că nu mai eşti, când nimic din ce credeai tu despre a iubi si a fi iubit se goleşte de sens, atunci opreşte-te. Abia când ajungi la limita neputinţei de a iubi,ai două alternative.Prea mulţi se aruncă pe sine în iadul deznădejdei cea fără de Dumnezeu, şi comit o îndurerătoare crimă sinucidere sufletească. Dar, dacă ai curajul să nu alegi totuşi acest drum, poţi să fi convins că abia acum inima ta e pregătită să iubească.

Te întrebi poate cum? Nu există o reţetă miraculoasă, oricât de mult ne place să avem soluţii la orice. Există doar „Doamne!” Dumnezeu doar atât aşteaptă, să-l chemăm şi El, care e deja aici ne va învaţa să iubim. Nu cred că trebuie să iubeşti după canoane, nici după norme, dragostea e inmăsurabilă, nu se vinde cu kg în piaţă. Nu te astepta nici ca miraculos să iubeşti lumea întreagă într-o clipă, sau să îţi găseşti „sufletul pereche”. Asta nu se va întâmpla, nu aşa lucrează Dumnezeu. Ci cu cât Îl rogi mai simplu, şi mai neputincios să te înveţe să iubeşti, cu atât treptat te vei găsi pe tine iubind fără să îţi dai seama, iar iubirea treptat va fi la fel de naturală întru inima ta precum e faptul că respiri.

Important e, copilul meu să ceri şi să crezi că vei primi, fără ca să stai aşa, într-o stare de tensiune gândind în permanenţă ”Oare iubesc? Oare am făcut azi un bine”. Nu aşa, ci fii tu însuţi, fără a mai măsura iubirea nici după standardele comerciale ale lumii în care trăieşti, nici măcar după modul în care cei de lângă tine iubesc. Nu tânji să iubeşti precum iubesc, sau se iubesc alţii. Tu iubeşte aşa cum numai tu poţi, la măsura ta, dar raportându-te la Dumnezeu în permanenţă. El doar atât vrea de la tine, să îi îngădui să te mângăie şi să te înveţe să iubeşti.

Îmi închei acest cuvât cu nădejdea că treptat privind vei vedea că eşti iubit, auzind te vei opri să asculţi glasul gingaş al Iubirii, iar în final vei fi tu însuţi izvor de iubire altora gustând-o aşa cum e Ea, neînchipuit de firească.

Cu acest gând, şi iubindu-te la măsura în care sufletul meu poate să te iubească întru Dumnezeu, te îmbrăţişez cu dor nesfărşit.

Mos Nicolae



Powered by: aici